duminică, 6 martie 2011

Mântuirea lui Hristos!


Pacea Domnului se lasă
Printre lacrimi şi suspine
Ea, vrea să ne mântuiască
De sfârşitul, care vine.

Păcătoşii, tot aşteapta 
Judecata, cea înalta
Viaţa lor, a fi iertată
Şi, soarta, a le fi data.

Să fie iertaţi vreodată 
Toţi acei oameni păgâni 
Care, au ştiut tot timpul 
Numai, să fie hapsâni?

Noi nu ştim, nimeni nu ştie
Decat Domnul cel milos
Care poate, ca să-l ierte
Şi pe cel mai păcătos!

Casa Lui, e foarte mare
Şi în ea, toţi pot intra
Doar, iubirea şi credinţa 
Ne pot îndruma la ea.

De aceea fi smerit,
Roagă-te şi ţine post 
Pregateşte-te, ş-a aşteapta
Mântuirea, lui Hristos.

Puterea dragostei

Ce e dragostea?
Ce înseamnă, să iubeşti?
Şi să fi, iubit?
Poate cineva să-mi răspundă,
La toate aceste întrebări?
Cred, că toţi, sau,
De fapt nimeni.
Doar eu ştiu ce simt,
Doar eu pot să-mi explic.
Viaţa, este crudă, şi ştiu asta,
Am trăit-o şi eu pe pielea mea.
Toată ura, teama, durerea şi frica,
Dar, am realizat, că iubirea
Poate să învingă orice teamă,
Poate sa te înalţe,
Şi poate să te facă fericit.
Dragostea este ceva frumos,
Este acel ceva, ce ai vrea,
Să-ţi umple inima mereu,
De fapt daca mă gândesc bine,
Cel ce poate face asta,
Este chiar el, iubitul meu,
El, ştie să fie acolo, 
Când am nevoie de el,
Când sufăr, când plâng,
Doar el ştie,
Să-mi aducă, zâmbetul pe buze,
Doar el, poate să-mi vindece rănile,
Ce răni?
Toate acele răni provocate,
De ură, de tristeţe
Şi de suferinţă.

sâmbătă, 5 martie 2011

Idealurile unei femei avangardiste

Personajele:
Dochiţa Achimiţei - soţia lui Ştefan
Ştefan Achimiţei – soţul Dochiţei
Jenifer Achimiţei – fica cea mare
Antonio Achimiţei - băiatul
Brijit Achimiţei – fica cea mică
Margareta-sora lui Ştefan Achimiţei
Profesorul-Mattwiu
Ana-menajera
Bona
Şoferul
Detectivul
Chelnerul



Actul I
Scena I

Personaje:Dochiţa, şoferul, Jenifer, menajera, Margareta.
Şoferul împreună cu Dochiţa se întorc din Viena. Cei doi îşi fac apariţia într-o maşină luxoasă de ultimă generaţie. Acţiunea se petrece în curtea familiei Achimiţei şi în casa acestora.
Dochiţa: Şofăr opreşti maşina, aci pliz!
Şoferul: Da, doamnă.
 (fata cea mare aleargă afară din casă şi strigă)
 Jenifer: Mamică, Mamică, ai ajuns (sare la ea în braţe şi o pupă) ce mă bucur să ti văd.
Dochiţa: O ma children Jenifăr şe dor mi-o fost di tini.
Jenifer: Mam şe mi-ai adus din Viena?
Dochita: Răbdari, copilă, aştiaptă să despachitiez. (strigă) Ană, vină îndată şi d-ăi o mână di agiutor şofărului ista.
Ana: (iese grabită din casă) Da, doamnă, acu sosăsc.
Dochiţa: (merge spre vilă) Vino whit my in home.
 (cele 2 intră în casă)
 Ana: (scote bagajele din maşină) Of, că tari răsfaţati mai is femeili istea,dapai de-ar şti stapanul că el munceşti din greu pentru nimica, a pai prăpăd ar faci. Da, nici asta nu-i viaţă unii muncesc şi alţii stau şi petrec.
Şoferul:Mai tacă-ţi gura femeie, dacă nu vrei să ajungi în stradă.
Dochiţa: (striga din casă) Da ce, domni iarta-mă, faceţi atâta.
Şoferul: Venim îndată.
(În casă)
Margareta: O cumnăţică, ce mă bucur să te revăd. Ce veşti ne mai aduci din lumea modei de afară?
Dochiţa: O şe dor imi fu di tini, hai să ti pup (o pupă şi o strânge în braţe). Dacă ai şti tu cumnaţâcă câte minunăţâi de haini am văzut, o frumuseţă next time trăbă să vii cu mini.
Margareta: Cum zici tu. Apropo, văd că ai învăţat şi tu câte ceva de la Mattwiu.
Dochiţa (ruşinată) :Păi, ce pot spune, vreau să ştiu şi io cât di cât (se uită prin cameră puţin apoi se întoarce spre cumnată). Da soţâiorul miu nu o ajuns încă di la parlamient?
Margareta: Numa ce o ajuns acasă când preşedintele o sunat să meargă de grabă înapoi şi o plecat îndată.
Dochiţa: (bucuroasă) Aşe, aşe, trebuie să muncim din grieu să ajungim pri-minstru şî poati mai târzâu şî preşedinti, nu cumnăţâcă?
Margareta: Ai dreptate. (încet) Parcă tu ai muncit din greu să ajungi unde eşti acuma, şi nu săracul meu frate.
Dochiţa: Cumnăţâcă io ti lăs că trebuie să plec, am programari la manichiură şî la Spa, şî dacă oi mai avie timp şî la un masaj. Aşe că ti lăs, ni vidiem mai târzu.
Margareta: Bine cumnăţică. (încet) Of, dacă ştiam ce femeie stricată e nu-l lăsam pe frati-mi-o să se căsătorească cu ea vreodata.
Dochiţa: (către şofer) Să mierjem, dragă, că timpu-i preţios.
(cei 2 se îndreaptă spre ieşire când sunt întrerupţi de către Jenifer)
Jenifer: Mother, pot să vin şi io cu tini?
Dochiţa: Desigur, dulceaţa mami, să go.
Dochiţa: La rivideri, cumnăţâcă!
Margareta: La revdere!


Scena II

Personaje: Bona, Ştefan, Matt, Brijit, Jenifer, Antonio
Acţiunea se petrece în livingul familiei. În scenă avem un birou şi 3 scaune care se află în mijlocul scenei, iar în partea dreaptă un pian şi o bibliotecă. Pe birou se află un ziar, niște cărţi şi o scrumieră.
 (Din partea dreaptă a scenei intră bona nervoasă)
 Bona: Copii, undi sunteți? Of, doamni, undi or fi copiii ăştia obrasnici? (strigă) Jenifer, Brijit, Antonio!
 Ştefan: (intră somnoros) Ce strigi așa, femeie, că scoli şi morții din mormânt?
 Bona: (speriată) Vai di mini, ce m-aţi speriat, misior. Mă scuzați, dar copiii nu-s niciundi şi sir Matt sosăşti dindată. Of, pi mini mă scuzați, mierg după copii.
 Ştefan: Bine du-te. (se pregătește să plece când apare domnul Matt)
 Matt: Good morning! Ce zi superbă, nu sir?
 Ştefan: Bună o fi pentru dumneata, pentru mine ar fi frumoasă dacă aş putea dormi şi lumea nu ar mai face atâta gălăgie în casa asta. (vrea să plece, dar se răzgândește) Auziți, aş putea să vă întreb ceva?
 Matt: O, sir, sigur, (se aşază la birou şi aprinde o ţigară) sit down here.
 Ştefan: Nu, merci stau bine aici. Așa, să revenim, soţia mea tot laudă copiii că se descurcă fabulos la engleză, dar vreau să aud şi părerea dumitale, pentru că eu vreau să-i trimit la studii în Anglia, America să ajungă oameni mari, mă înţelegeţi, nu?
 Matt: Înţeleg, înţeleg... păi ce vă pot zice, că se descurcă foarte bine şi cel mai important că își dau silinţa. (încet) Sunt niște catastrofe, așa copii delăsaţi şi obraznici, mai rar.
 Ştefan: (fericit) Mă bucur să aud asta. Eu va las, o zi bună domnule (şi îi strânge mână)
 Matt: Good bye. Până ajung neastâmpărații ăia trei ia să văd eu ce mai scriu ziarele. (citește) Domnul Ştefan Achimiţei a fost  propus de către PNV(Partidul Naţional al Viitorului) la funcția de pri-ministru. (râde) Asta-i bună.În fine, să trecem mai departe ... Marea afaceristă Dochiţa Achimiţei a inaugurat un centru pentru cățeii vagabonzi. (râde iar) bla, bla, bla, într-adevăr, femeie bună, cu suflet mare. (aude zgomot şi aruncă repede ziarul)
 Copiii: Good morning, sir.
 Matt: Good morning, children.Jenier, la pian, please!
 Matt: Iar voi doi la lecții, hai, hai că avem multă treabă azi, şi trebuie să trageți din greu că tatăl vostru are mari planuri cu voi.
 (cei doi la birou încep să se certe)
 Brijit: Aici vreau să stau eu, da-te la o parte.
 Antonio: Ba nu, eu stau aici, primul sosit, primul servit.(şi îi scoate limba)
 Brijit: (supărată) Da vreau eu aici.
 Matt: Ia, gata, cu vorba, Brijit, aşază-te odată şi nu mai pălăvrăgi atâta(după ce Brijit se aşază) Aşa, să începem.
 (după jumate de oră telefonul lui Brijit sună)
 Matt: Brijit, închide telefonul!
 Brijit: Da, sir, e o prietenă.
 Matt: Nu mă interesează, închide now, nu auzi?
 Brijit: Da e ceva important, trebuie să răspund neapărat.
 Matt: Bine, dar doar un minut, da?
 Brijit: Yes, sir. Alo! Da, fată, eu sunt. Unde?, La mall?, Pe bune?, Ce tare, dragă, trebuie să-i iau neapărat, vin imediat. Sir, trebuie să plec imediat este o urgenţă de modă. (se ridică)
 Matt: Wait a minute lady, sit down, please ( nervos ) now.
 Brijit: Pardon?
 Matt: (nervos) Am zis să stai jos nu pleci niciunde, domnişoară, ai meditaţii şi punct.
 Brijit: Ba da,  plec e o urgenţă.
 Matt: Ba nu pleci.
 Brijit: Ba da.
 Matt: Am zis nu.
 Brijit: Mai vedem noi (ia telefonul şi sună) Alo, mam am o problemă foarte  mare my friend Alina a văzut la mall o pereche de botine trăsnet şi trebuie să le am, iar sir Matt nu vrea să mă lase să plec... aha, mda acuma (întinde telefonul către profesor) Mama vrea să vorbească cu d-voastră (îi dă telefonul zâmbind)
 Matt: Alo! Yes doamnă, aha înţeleg, dar problema e că suntem în mijlocul orei de engleză. Da, ok good bye (îi întinde telefonul lui Brijit) Bine, poţi pleca.
 Brijit: Merci, sir! Mă bucur că s-a rezolvat (şi pleacă râzând)
 Matt: (încet) Of, mă mir că mai rezist (către copii) continuaţi, continuaţi, merg să iau o cafea. (iese nervos)
 (ajuns în bucătărie) Ce familie, ce oameni! Cine m-a pus să mă bag în asta, cine? Dacă mai stau mult o să înnebunesc.
 Menajera: O, bună, domnule Matt, cum de nu m-aţi chemat pe mine să vă aduc cafeaua.
 Matt: Bună! pentru, pentru că nu mai rezist cu aceşti monştri mici, mai puţin şi o iau razna (privind ca un nebun) înţelegi?
Menajeră: Mie îmi spuneţi, parcă îl au pe necuratul în ei, şi cu mine fac la fel:adu asta, fă asta, ba nu fă astălaltă, ceaiul asta e prea cald, ba acuma e prea rece (trage aer în piept) îmi vine să-mi iau lumea-n cap şi cucoana îi consideră nişte îngeraşi (o imită) puişorii mami, îngeraşii mămucăi, copii ca ei nu mai există în astă lumi bla, bla, bla. Aşa că va înţeleg prefect.
 Matt: Aveţi perfectă dreptate lady, dar mă scuzaţi, trebuie să merg să văd ce fac cu acei drăcuşori. (îşi ia cafeaua şi ise).   


Scena III



Personaje: Dochiţa, Şoferul, Detectivul, Chelnerul
Acţiunea se petrece într-o cafenea. Dochiţa este plecată împreună cu şoferul dis de dimineaţă la shoping, apoi se îndreaptă spre o cafenea unde se întalneşte cu un detectiv.
Dochiţa: Şofăr, aştiaptă aci până talkuiesc cu sir detectiv.
Şoferul: Da, doamnă, cum ordonaţi.
(iese din maşină şi intră în cafenea unde se întalneşte cu detectivul)
Dochiţa: Good morning, sir.
Detectivul: (se ridică şi o ajută să se aşeze) Buna ziua (după care îi pupă mâna şi se aşază)
(apare chelnerul să le ia comanda)
Chelnerul: Buna dimineaţa! Ce doriţi să serviţi?
Dochiţa: O teqila şi o cafea.
Chelnerul: Iar dumneavoastră?
Detectivul: O cafea.Mulţumesc! (către Dochiţa) Ce zi frumoasă, doamnă!
Dochiţa: (nerăbdătoare) Da, da, da ia zi-i tu, frumuşălulie, şe ai tu pintru mini.
Detectivul: Răbdare, doamnă, că ajungem şi la partea aia, banii îi aveţi?
Dochita: Da, (scoate bani şi îi aruncă pe masă) acuma zâ-i.
Detectivul: (numără bani) Perfect, exact cum ne-am înţeles.
Dochiţa: (supărată) Da şe crezi dumniata, că Dochiţa e de aşeia ce ţăpuişti?
Detectivul: Nu, nu, dar vroiam să mă asigur. Şi cum ziceam, am aici.....
Chelnerul: (îi întrerupe) Băuturile dumneavoastră.
Detectivul: Mulţumim!
Dochiţa: Tanke io! (către detectiv)  Continuaţi, ascult.
Detectviul: (îi arată un plic) Aici am dovada mult aşteptată. (îi arată pozele) În aceste poze este acel domn care candidează împotriva soţului dumitale împreună cu fotomodelul lui (îi arată altă poză) aici după cum vedeţi îi oferă unui domn o servietă care e mită pentru ca soţul dumneavoastră să fie şantajat pentru a renunţa la funcţie.
Dochiţa: (foarte fericită) Distul, iste perfect, să videm noi şini pi şini şantajază, domnuli (ia pozele şi se ridică râzând) Merci, sir, aţi făcut o treabă minunată, mersâ. La rivideri, sau cum îmi plaşi mii, good bye.
Detectivul: La revedere!
(iese afară şi se urcă grăbită în maşină)
Dochiţa: Şofier, home pleaze!
Şoferul: Înţeles, doamnă!
Dochiţa: Să videm acu nimerniculi, cari pi cari şantajază, o să-ţi pară rau că ti-ai pus cu Dochiţa Achimiţei. (râde diabolic)

Un alt început...

Salutare, prieteni, m-am gândit să fac acest blog, pentru a putea împărtăşi gândurile mele cu voi. Sper să vă placă ceea ce o sa postez, şi vă rog, să îmi scrieţi părerea voastre. :*:*:*