Pacea Domnului se lasă
Printre lacrimi şi suspine
Ea, vrea să ne mântuiască
De sfârşitul, care vine.
Păcătoşii, tot aşteapta
Judecata, cea înalta
Viaţa lor, a fi iertată
Şi, soarta, a le fi data.
Să fie iertaţi vreodată
Toţi acei oameni păgâni
Care, au ştiut tot timpul
Numai, să fie hapsâni?
Noi nu ştim, nimeni nu ştie
Decat Domnul cel milos
Care poate, ca să-l ierte
Şi pe cel mai păcătos!
Casa Lui, e foarte mare
Şi în ea, toţi pot intra
Doar, iubirea şi credinţa
Ne pot îndruma la ea.
De aceea fi smerit,
Roagă-te şi ţine post
Pregateşte-te, ş-a aşteapta
Mântuirea, lui Hristos.
poezia premiata nu?:> frumos:)
RăspundețiȘtergereda asta e poezia premiata;)
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru premiu.
RăspundețiȘtergereImi place poezia... numai ca are cateva greseli de scriere: virgulele nu sunt puse corect, am obervat asta si la cealalta poezie. PS: Sa nu crezi ca o zic din rautate...
RăspundețiȘtergere